In ciuda faptului ca ne temem de fantome si case bantuite, inca vrem sa citim despre ele. Povestile de groaza, mister si suspans ne entuziasmeaza teribil pe toti. Acesta este ceva care i-a incurajat pe scriitorii gotici sa scrie povesti de fior si frica. Deci ei scriu si ne bucuram! In acest articol, voi investiga elementele cheie ale literaturii gotice.
Inainte de a cerceta ce face ca genul gotic sa fie de fapt gotic, sa trecem pe scurt in istoria literaturii gotice. Goticismul sau literatura gotica este un gen care a aparut in secolul al XVIII-lea cand Horace Walpole a scris „ Castelul din Otranto ”. Romanul a avut toate elementele care constituie literatura gotica. Povestind povestea caracterizata de groaza, suspans si mister, romanul lui Walpole a deschis calea pentru o noua forma de gen in literatura.
Iata cateva elemente cheie ale literaturii gotice care exista in toate romanele sau povestirile care se incadreaza in categoria acestui gen.
1. Un cadru pustiu, bantuit
Un cadru pustiu, bantuit
Un cadru pustiu, sterp si bantuit este unul dintre elementele cheie majore din literatura gotica. Un roman gotic se deschide intotdeauna in castele vechi, conace pustii, case bantuite si abandonate, manastiri fermecate si cladiri ruinate – toate afisand estetica arhitecturii gotice. Dezolarea si infricosarea locului au tendinta de a invoca frica si teroare atat in personaj, cat si in cititor.
In unele romane, vedem ca protagonistul este prins in astfel de locuri, fie de o fiinta supranaturala, fie de un raufacator, si cu greu gaseste o cale de a iesi. Caracteristicile arhitecturale ale cladirilor, cum ar fi turnuri ascutite, trape, coridoare misterioase, balamale ruginite si tuneluri secrete, toate servesc la capcana victimelor lor neajutorate. Exista de fapt elementele cheie pentru dezvoltarea unei atmosfere gotice.
Uneori, actiunea are loc in sau langa cimitire, paduri intunecate si salbaticie. Padurile si salbaticia din romanele gotice simbolizeaza raul, pacatul si nemurirea. Aceste locatii ciudate contribuie, de asemenea, la sentimentul de frica si amenintare. In „ Frankenstein ” a lui Mary Shelley, majoritatea scenelor se deschid in locatii pustii si bantuite, cum ar fi cimitire, castele vechi sumbre. „ Wuthering Heights ” si „ Jane Eyre ” dezvaluie, de asemenea, decoruri gotice.
2. Dark and Mysterious Atmosphere
Atmosfera de intuneric, mister si suspans prevaleaza intotdeauna asupra literaturii gotice. Noaptea este motivul cheie in romanele gotice. Intunericul noptii restrange capacitatea de a vedea clar si creeaza o atmosfera de incertitudine – o conditie in care un personaj nu stie ce urmeaza.
Atmosfera gotica intunecata si misterioasa
Intriga romanelor gotice consta si intr-o multime de intamplari misterioase. Personajele sau chiar obiectele neinsufletite au tendinta de a disparea. Usa se deschide si se inchide singura, dar nimeni nu apare in vedere. Lumanarea se stinge singura. Toate aceste elemente contribuie la atmosfera misterioasa a povestii. „ Wuthering Heights ” de Emily Bronte si „ The Woman In White ” de Wilkie Collins sunt exemple bune de atmosfere intunecate si misterioase.
3. Afilierea cu fortele supranaturale
Fortele supranaturale in literatura gotica
Un alt element cheie al literaturii gotice este afilierea acesteia cu forte supranaturale precum fantomele, vampirii, gigantii, monstrii, demonii si zombii. In romanele gotice, vedem fantome sau monstri care il urmaresc pe protagonist si oameni morti care prind viata si sperie oamenii. De asemenea, gasim obiecte neinsufletite care prind viata, cum ar fi armura care incepe brusc sa mearga ca un barbat sau pictura unei persoane moarte incepe sa vorbeasca.
Unele romane ale literaturii gotice demonstreaza elementele supranaturale ca urmare a unor fenomene naturale, in timp ce altele le arata ca cu adevarat paranormale. Scriitorii gotici au folosit aceste forte paranormale ca mijloc de a explora frica de necunoscut si incontrolabil. „Dracula” de Bram Stoker si „Castelul din Otranto” de Horace Walpole dezvaluie existenta elementelor supranaturale.
4. Extreme emotionale
Romanele si povestile gotice sunt melodramatice. Personajele tipa, plang, inspaimanta, furios si lesin in poveste. Frica de necunoscut si inexplicabil le intensifica emotiile. Sunt mereu in panica si uneori sufera de chinurile interioare. Evenimente precum crima, rapirea si nebunia tragica trezesc un sentiment profund de explozie emotionala in personaje.
O scena melodramatica
Limbajul romanelor gotice este, de asemenea, foarte emotionant. Extremele emotionale ale personajelor sunt destul de vizibile in „ Misterele lui Udolpho ” de Ann Radcliffe, MG, „ Monk ” a lui Lewis, „ Frankenstein ” a lui Mary Shelley si „ Jane Eyre” a lui Charlotte Bronte.
5. Protagonistul ca anti-erou
Un alt element cheie al fictiunii gotice este acela de a afisa protagonistul, mai ales un personaj masculin, ca un anti-erou. El este punctul central al povestii, dar in acelasi timp vedem elementele monstruoase ale personalitatii sale. Este o persoana izolata si proscrisa. Uneori, il vedem pe protagonist purtand povara vinovatiei si suferind de chinuri interioare. El este condamnat si se indreapta treptat catre decaderea sa suprema.
Protagonist ca anti-erou
Personajul lui Heathcliff din „ The Wuthering Heights ” de Emily Bronte si Manfred din „ The Castle of Otranto ” de Walpole ofera exemple perfecte ale protagonistului ca anti-erou.
6. Femeile ca victime
In fictiunea gotica, vedem ca protagonista feminina are mereu probleme, ceea ce este, fara indoiala, inca unul dintre elementele majore ale literaturii gotice. Fie sunt captivati intr-un castel izolat, fie urmariti de vreo fiinta paranormala sau de un aristocrat crud. Frica si amenintarea celor puternici si, in multe cazuri, a celor necunoscut si inexplicabil ii fac sa tipe, sa planga si sa lesine. Uneori, suferinta lor rezulta si dintr-un fel de boala sau vinovatie sau neputinta lor in detrimentul barbatului puternic.
O domnisoara in primejdie
Personajul Matildei din filmul lui Horace Walpole „ The Castle of Otranto ” infatiseaza pe bune o protagonista feminina in necaz. „ The Mysteries of Udolpho ” de Ann Radcliffe este un alt exemplu in acest sens. Aici o fata orfana pe nume Emily St. Aubert sufera de teroare paranormala in timp ce este inchisa intr-un castel sumbru.
7. Blesteme si semnificatii
Blesteme si semnificatii in fictiunea gotica
Prezintele, blestemele si profetiile joaca un rol major in literatura gotica. Ele sunt incorporate in mod deliberat in complot pentru a prefigura ce se va intampla in continuare in poveste. In mare parte, implicatiile de rau augur preced evenimentele tragice din poveste. De exemplu, daca pictura sau statuia unei persoane cade sau se rupe brusc, prefigureaza moartea iminenta a acelei persoane.
Trecutul personajelor le bantuie mereu prezentul. Fiul trebuie sa plateasca pentru pacatele tatalui sau. Protagonistul povestii gotice sufera fie de un blestem familial, fie de o veche profetie. In „ Castelul din Otranto ” de Horace Walpole, vedem ca profetia se afla in centrul romanului. „ The House of the Seven Gables ” de Nathaniel Hawthorne prezinta, de asemenea, elementul gotic al profetiei si blestemului.
8. Viziuni si cosmaruri
Literatura gotica are tendinta de a vorbi direct subconstientului. Cosmarurile, viziunile si halucinatiile induse de droguri demonstreaza temerile adanc inradacinate si vinovatia personajelor fata de pacatele trecute. Trecutul reprimat al personajelor reapare sub forma de viziuni si cosmaruri. Aceste cosmaruri si viziuni dezvaluie si cititorului temerile ascunse ale personajelor.
Viziuni si cosmaruri in literatura gotica
Mai mult, visele si viziunile personajelor prevestesc si viitorul lor cititorului. De exemplu, „ Frankenstein ” al lui Mary Shelley foloseste in mod eficient elementul gotic al cosmarului, cand Victor Frankenstein cade intr-un vis terifiant care simbolizeaza tragedia iminenta.
9. Ton inspaimantator
Tonul intunecat, infricosator si prevestitor, de obicei foarte suspans, este un alt element cheie al literaturii gotice. Contribuie la sentimentul de frica si neliniste.
Sa luam in considerare zgomotul scartait al usii, rasul monstruos al necunoscutului, zgomotul misterios al pasilor si clinchetul lanturilor. Toate aceste sunete fac ca tonul povestii sa fie infricosator. Aceste sunete creeaza, de asemenea, o atmosfera de ciudata, suspans si mister in povestea gotica.
„ Corbul ” al lui Edgar Allan Poe si „ Frankenstein ” al lui Mary Shelly evidentiaza tonul infricosator si misterios.
10. Ostilitatea vremii
Vremea in literatura gotica face ecou starea de spirit a personajelor. Furtuna de afara inseamna de fapt furtunile interioare ale personajului. Oglindeste si mareste sentimentul personajelor. Cu toate acestea, vremea ingrozitoare si ceata din povestile gotice sporesc atmosfera de suspans si teroare. Ceata semnifica in special obscuritatea obiectelor. Are tendinta de a reduce vizibilitatea si de a ascunde infatisarile exterioare ale adevarului.
Furtunile si fulgerele simbolizeaza insa raul, tragedia si paranormalul. De exemplu, mlastinile din „Wuthering Heights” sau furtunile din „Frankenstein” pot fi discutate in acest sens. Mai mult, in „Misteriele lui Udolpho” intriga dezvaluie vreme furtunoasa, mohorata si ingrozitoare.
11. Preocupari religioase
In literatura gotica se exploreaza si crestinismul si ideea de religie. Scriitorii gotici interogheaza atat religia, cat si autoritatile religioase. Romanele gotice evidentiaza manastirea, manastirea, viata religioasa, marturisiri, calugarite si calugari. Ei privesc fiintele umane ca fiind pacatoase si subliniaza lipsa lor de incredere in transmiterea informatiilor.
Institutia religioasa a bisericii si-a pierdut suprematia. Calugarii si preotii sunt reprezentati ca autori ai violentei. Pe masura ce credinta sa retras in fictiunea gotica, ororile si fricile i-au luat locul. Scriitorii gotici manifesta aceasta teama cu intrarea paranormalului si a oribilului. Nu exista nicio putere suprema pentru a salva victimele groazei gotice. Lumea gotica dezvaluie lumea cazuta. Isi imagineaza un om cazut care traieste in frica si instrainare. „ The Castle of Otranto ” de Walpole si „ The Monk ” de Matthew Lewis investigheaza in mod adecvat preocuparile religioase.
12. Instabilitatea psihologica
Temerile interioare si instabilitatea psihologica a sinelui este un alt element cheie al fictiunii gotice. Vinovatia personajelor pentru pacatele trecute sau preocuparea pentru taramurile necunoscutului le fac fie instabile din punct de vedere psihologic, fie bolnavi mintal. Fricile lor interioare si greselile de neiertat ii bantuie in mod constant. In cele din urma, trauma psihologica a personajelor duce in cele din urma la personalitatea lor dezbinata si devin o amenintare pentru oamenii din jur.
Instabilitatea psihologica a personajelor in literatura gotica
Uneori, instabilitatea psihica a personajului provine din esecul sau de a-si atinge iubirea sau din faptul ca a fost respins de societate. Acest lucru este evident in cazul lui Heathcliff care dintr-un amant pasionat s-a transformat intr-o persoana brutala, nebuna.
13. Binele versus Raul
Scriitorii gotici se ocupa si de conceptele de bine si rau in povestile lor. Initial il gasim pe protagonist ca intruchipare a relelor, dar treptat bunatatea lui suprimata depaseste partea aparenta rea a personajului sau. In unele lucrari vedem ca personajul este sfasiat intre bine si rau si in cele din urma ajunge sa fie gri; nici complet bine sau rau.
Binele Vs Raul in Ciudatul Caz al Dr. Jekyll si Mr. Hyde
De exemplu, „ Frankenstein ” de Mary Shelley si „Dracula” de Bram Stoker, Robert Louis Stevenson Cazul ciudat al Dr. Jekyll si Mr. Hyde dezvaluie conceptele de bine si rau intr-un mod foarte distinctiv.
14. Atingerea de romantism
Pe langa groaza, mister, moarte, decadere si supranatural, literatura gotica contine si elemente romantice. Dragostea pasionala a protagonistului este rupta intre dorinta lui de a obtine persoana iubita si dezaprobarea, controlul si alegerea familiei. Romanele gotice spun, de asemenea, povestile de dragoste in zadar. Indragostitii sunt despartiti din cauza conspiratiilor persoanei care se opune sa fie impreuna. In unele romane, unul dintre indragostiti este exilat, arestat si captivat, in timp ce celalalt este indrumat gresit de rivalii iubitului.
O scena din Castelul din Otranto
Romanele gotice evidentiaza, de asemenea, tema iubirii ilicite sau a poftei ameninta pe cea virtuoasa. Protagonistul feminin devine adesea o tinta a dorintelor si a conspiratiilor unui barbat rau. De exemplu, „ The Mysteries of Udolpho ” de Ann Radcliffe, „ Wuthering Heights ” de Emily Bronte , „ Jane Eyre ” de Charlotte Bronte si multe altele se incadreaza in categoria romantelor gotice.
